Contrar unei impresii pe care o auzim tot mai des de la oameni, necesitatea votului într-o democrație nu se justifică printr-un exercițiu de idealism, ci printr-un calcul rațional.
Conceptul de democrație, în general, a fost inventat demult, el are multe neajunsuri, însă, după cum se știe, altceva mai bun nu există până în prezent. Așa e și cu participarea noastră în cadrul alegerilor: da, de multe ori am fost la vot și ne-am ”fript”; da, de multe ori am votat oameni care au promis multe, dar nu au realizat nimic; da, de multe ori politicienii au promis că luptă împotriva corupției, dar în realitate au devenit ei cei mai mari corupți; da, mereu am mers la vot, dar de la asta nu am simțit schimbări spre bine. Exemple de acest gen pot continua.
Pe lângă asta, există și câteva stereotipuri în societate. La prima vedere, ele par rezonabile. Însă dacă intri în esență, atunci situația se vede cu totul altfel.
Să le luăm pe rând.
Alex Lebedev
Atâta timp cât vom continua să dăm vina pe tineri că nu merg la vot, le vom dicta cum trebuie să-și trăiască viața, nu cred că lucrurile o să se schimbe.
Nadejda Hriptievschi
Oamenii sunt dezamăgiți de diferite guvernări și diferite partide și consideră că dacă nu se duc la vot, îi taxez și-i pedepsesc.
Întrebări și răspunsuri
„Un vot printre un milion și jumătate nu face diferența.”
Sigur că așa este. Un vot printre un milion și jumătate (câți de obicei participă în alegerile din Republica Moldova) are șansa să fie votul câștigător exact în această proporție: 1/1,5 milioane. Deși trebuie să recunoaștem că istoria cunoaște câteva cazuri când un vot a făcut diferența 🙂 Mai știi, poate că la aceste alegeri chiar ție ți se întâmplă așa ceva…
„Decât să merg la vot, mai bine privesc un film.”
Petrecem mii de ore stând pe facebook sau privind televizorul într-un ciclu electoral (o dată la patru ani). Exercitarea votului, la modul practic, durează cam 30 de minute. Treizeci de minute la patru ani. Ce crezi că îți afectează viața mai mult? Dacă există măcar o șansă la un milion și jumătate să schimbi ceva, merită o plimbare de treizeci de minute o dată la patru ani.
Mai ales că poți și să mergi la vot, și să privești un film, să petreci timpul cu prietenii, să citești sau să te odihnești.
„Prin faptul că nu votez, eu protestez.”
A nu vota nicidecum nu este o formă de protest. Mai ales în alegerile din 24 februarie 2019 în care nu există cvorum și deputații vor fi aleși indiferent de câți alegători se prezintă la vot. Dimpotrivă, dacă vrei să protestezi – votează. Votează cu cine vrei, însă votează întrucât votul este un joc cu sumă nulă: dacă un candidat obține un vot, asta înseamnă că celălalt îl pierde. Iar dacă nu votezi, înseamnă că întărești statistic majoritatea care votează. Mai mult decât atât, prin faptul că nu votezi poți ajunge în situația în care cel care a fost cauza ”protestului” tău să iasă chiar învingător. Prin urmare, dacă vrei să boicotezi un politician, dar nu mergi la vot, riști să fii reprezentat exact de acel politician. De aceea, dacă nu votezi, opinia ta nu se ia în calcul.
”Nu votez că n-am cu cine.”
Analizează, informează-te. Între zece candidați, nu toți sunt la fel de răi. Mai ales în situația din Republica Moldova, dacă nu votezi pe motiv că toți sunt răi, riști să ajungi peste câțiva ani în situația în care să nu ai precis pentru cine vota. Cei care s-au săturat să voteze ”răul cel mai mic” trebuie să țină cont de un lucru – oricum o să fie ales cineva, cu sau fără votul tău, prin urmare, nu este deloc ieșit din comun să votezi ”răul cel mai mic”. Este chiar esențial acest lucru, or, dacă e trist să alegi ”răul mai mic”, este de-a dreptul dramatic și tragic să fie ales ”răul cel mai mare” de către o majoritate care nu te reprezintă.